| Starea gaming-ului din Linux la ora actuala |
|
| Scris de Cypress | |||||||||||||
Să recunoaştem: cu toţii ne jucăm din când în când pe calculator. Şi dacă o facem o singură dată pe an, tot o facem. Indiferent că aveai 12 sau 30 de ani când te-ai apucat de jocuri, tot ai trecut printr-o perioadă în care nu puteai lăsa mouse-ul din mână, fie că jucai Starcraft, fie că jucai Quake. Jocurile “te prind”, te acaparează uneori în totalitate, îţi distrug şi fărâma de timp liber care ţi-a mai rămas. Ca să nu mai vorbim de faptul că îţi afectează viaţa socială. Ştiu – I’ve been there. Bine, bine – dar ce se întâmplă cu noi, utilizatorii Linux? Cei cu Windows dispun de 90% din titlurile apărute pe piaţa comercială a gaming-ului, nici OS X nu stă rău la acest capitol, dar cum rămâne cu noi? Recent, cei de la Tux Games au alcătuit o petiţie prin care solicită utilizatorilor să voteze dacă doresc sau nu implementarea celor mai celebre titluri în Linux. Titluri de jocuri that is... V-ar strica un port oficial World of Warcraft pe Linux? Nu cred...
 Chiar dacă nu eşti gamer şi nu eşti pasionat de “joace”, tot trebuie să recunoşti ce implicaţii ar putea aduce prezenţa unui asemenea titlu în Linux. Alţi developeri ar vedea că Blizzard “se dă pe Linux” şi ar începe şi ei să porteze jocurile lor.Dacă celor de la Blizzard le iese banu’ de ce nu ne-ar ieşi şi nouă? Din acei developeri şi acele companii care s-ar lua după modelul Blizzard, vreo 10% probabil că nu se ocupă exclusiv de jocuri şi au dezvoltate şi alte aplicaţii. Programe aferente, utilitare de conectare la servere de jocuri, editoare şi altele, programe care necesită şi ele portare deoarece sunt atribute ale jocurilor în sine. Şi aici intervin programatorii care nu se ocupă de game development; vor observa că firma X a portat un program de dezarhivare a fişierelor proprietare a ce-ştiu-eu-cărui joc. Păi stai - avem şi noi aplicaţii de dezarhivare. Le portăm şi noi pe ale noastre. Şi iată cum un bulgăre de zăpadă aruncat la vale poate prinde proporţii până ajunge în satul corporaţiilor exclusiviste. Dacă ar fi să analizăm la rece numărul jocurilor comerciale care au ajuns şi pe Linux, situaţia nu este prea roză. Titlurile sunt puţine iar rata de apariţie a acestora este neîndestulătoare. Avem Quake III, jocuri vechi precum Heretic II, câteva încercări greoaie de a rescrie titluri de succes, dar cam atât... Aici se opreşte totul. Degeaba încearcă dezvoltatorul D2X-Xl să îmbunătăţească portul Descent II folosind OpenGL. Câţi dintre voi mai jucaţi Descent II? Câţi dintre gamerii proaspeţi se vor atinge de un asemenea titlu? Avem nevoie de World of Warcraft, de Lineage II, de titluri cu greutate – portate şi lansate în acelaşi timp cu versiunile Windows şi OS X. Marea parte a problemei nu sunt companiile – cum poate unii aţi crezut. Problema sunt utilizatorii şi mentalitatea acestora. Eu - de exemplu - deşi nu sunt un gamer înrăit, nu aş da bani pe o aplicaţie comercială din Linux, darmite pe un joc... Concepţia mea este că dacă Linux îmi oferă 99 de aplicaţii pentru care nu trebuie să plătesc, momentul în care voi da bani pe acea aplicaţie comercială de care am totuşi nevoie este departe. Atât de departe încât voi căuta pe Google toate alternativele posibile, le voi testa şi modifica până ajung la nivelul dorit de mine. Asta ca să nu cheltuiesc bani pe un program pe care probabil că îl voi obţine în mod gratuit. Cu jocurile e puţin mai dificilă situaţia. Încerc să emulez demo-ul prin WINE sau Cedega, iar dacă acesta merge cât de cât bine, eu sunt mulţumit. Am jocul şi pe Linux. Alţii gândesc astfel: 
• de ce să-l cumpăr, când îl pot primi piratat?• de ce să aştept versiunea pentru Linux, când poate îmi funcţionează şi prin WINE? • de ce să cumpăr, când poate obţin ceva cu reducere de 100%, la jumătate din calitate? • de ce, când am VMWare? Într-un fel sau altul, companiile au ajuns la concluzia că nu merită efortul de a plăti 2-3 programatori care să lucreze în paralel la realizarea binarelor Linux ale unei viitoare lansări. Aceşti oameni trebuie angajaţi, antrenaţi, integraţi în echipa deja existentă. Au nevoie de birouri, training, aparatură, timp şi coordonare. Dacă la lansarea produsului versiunea Linux nu se va vinde şi nu va acoperi măcar aceste costuri (ca să nu mai vorbim direct despre profit), compania respectivă va abandona ideea de “Linux” timp de cel puţin 3-4 ani. Nu toată lumea se teme însă de pierderi. ID Software de exemplu a lansat acum multe luni jocul Doom III care a beneficiat şi de un port Linux. Cu o întârziere de vreo 2-3 săptămâni – dacă bine îmi aduc eu aminte – dar jocul a fost disponibil şi pe Linux. Cât şi cum s-a vândut – nu ştiu. Dar cert este că nu cunosc pe nimeni care să folosească Linux şi să fi jucat acel joc de la cap la coadă. Poate greşesc, dar Linux nu este încă o platformă pentru gameri. Mentalitatea utilizatorilor care folosesc Linux în 90% din timp este puţin diferită. Asta din motiv că sunt în majoritate administratori de reţea, administratori de baze de date sau persoane care din considerente financiare folosesc un sistem de operare open-source. În mai toate cazurile, problema este timpul. Acest gen de oameni nu prea au timp să se joace. Există desigur şi acel segment de nişă care ar dori cu ardoare să poată să dea click-uri frenetice în Warcraft III rulat din GNOME, dar acestea sunt excepţii. Şi excepţiile nu aduc bani marilor companii. 
Să vedem – dacă tot am vorbit de ele – ce alternative avem.Există jocuri open-source, jocuri gratuite şi jocuri comerciale. Primele predomină în Linux dar sunt alcătuite din titluri precum “TuxRacer” sau “Nexuiz”. Deşi jocuri interesante, nu satisfac toate nevoile gamerilor. Jocurile gratuite sunt mai puţine. Ele nefiind nici open-source nici comerciale, se “bucură” de un segment restrâns de dezvoltatori şi utilizatori interesaţi. Şi ar mai fi jocurile comerciale. După cum am spus, şi acestea se bucură de puţine titluri. Aşa că ne întoarcem la jocurile open-source. Fiecare titlu îl putem compara cu... ce? De exemplu, “Glest” este o destul de reuşită clonă Warcraft III. A fost inclus şi în SUSE Linux 10.0. Dispui de două tabere, tu putând să alegi cu care vrei să te războieşti. Avem facţiunea magică şi cea tehnică. Cea tehnică sunt desigur oamenii, mulţi şi proşti. Dispun de aparatură care mai de care mai sofisticată: catapulte din lemn şi fier şi alte maşinării de trosnit zidurile. Ceilalţi sunt magicieni şi au la degetul mic tot felul de spell-uri negre cu care pot să invoce demoni şi blesteme usturătoare. Am jucat Glest vreme de aproape o lună şi pot să spun că jocul este destul de bine realizat, având în vedere că nu este făcut de o echipă de profesionişti. |
|||||||||||||
| Comments |
|
| ||||||
Only registered users can write comments!
Powered by !JoomlaComment 3.12
Internet Explorer 9 e pe drum
De ce nu? E bine sa stii si ce pregatest...
Internet Explorer 9 e pe drum
pe mylro.org despre IE9 - pe mylro.org d...
YouTube fara Flash Player
hehe! mai scrie cineva pe site-ul asta :...
Carti de credit VISA cu Tux
He, he, he, - Mi-am facut unul cu pingul...
Kubuntu, o distributie in cadere libera
Intrebare simpla, raspuns asis - Pai un ...
Ubuntu 9.10 - Karmic Koala
La mine a mers din prima, e drept ca sun...
Carti de credit VISA cu Tux
Nu am vazut cardul dar Orange are o ofer...